Instrucțiunea repetitivă for

În programarea Java, structurile repetitive ne ajută să executăm același set de instrucțiuni de mai multe ori, fără a repeta codul. 

Una dintre cele mai utilizate structuri este instrucțiunea for, datorită clarității și eficienței sale.

Scop:

Se folosește atunci când:

• știm de la început de câte ori vrem să repetăm o acțiune;
• avem nevoie de un contor (de exemplu, o variabilă care crește sau scade la fiecare pas);
• vrem să parcurgem o succesiune de valori (indici, numere, caractere etc.).

Exemple tipice de aplicare:

• calculul sumei primelor n numere naturale;
• afișarea unei liste de elemente;
• generarea de tabele (ex. tabla înmulțirii);
• prelucrarea datelor într-un vector sau matrice;
• repetarea unei instrucțiuni de un anumit număr de ori.

Sintaxa:

for (expresie_initializare; expresie_conditie; expresie_iteratie) {

    // instrucțiuni

}

Semantica:

1. Se execută expresia de inițializare (de obicei, o variabilă contor este inițializată).
2. Se verifică expresia condiției.
• Dacă este adevărată (true), se execută instrucțiunile din corpul buclei.
• Dacă este falsă (false), bucla se oprește.
3. După execuția corpului buclei, se evaluează expresia de iterație, apoi se revine la pasul 2. 

Exemplu:

Atenție!

Variabilele declarate în zona de inițializare sunt locale buclei for și nu pot fi utilizate în afara acesteia: 

Poți declara mai multe expresii separate prin virgulă: 

Oricare dintre cele trei componente poate fi omisă. Următoarele exemple sunt corecte, dar atenție mare la buclele infinite! În aceste cazuri, este necesar să controlezi ieșirea din buclă cu instrucțiunea break.

Să aveți o zi deosebită!

💝